MONICA MATEI
Psiholog clinician și
Psihoterapeut adlerian
Doliul după pierderea animalului de companie
Iubirea pentru un animal de companie este autentică și necondiționată. De aceea, pierderea lui poate fi una dintre cele mai dureroase experiențe emoționale.
Chiar dacă lumea din jur nu înțelege mereu, doliul pentru un animăluț nu este „mai mic” și nu este exagerat. Nu a fost „doar un câine” sau „doar o pisică”. A fost familie și o parte semnificativă din viața ta. A fost iubire necondiționată.
În practica mea, ofer:
Conținere și spațiu
Pentru ritmul tău, pentru lacrimi, vinovăție, regret sau neputință
Sprijin psihologic
în găsirea sensului și reconstrucția vieții după pierdere
Înțelegere și însoțire
pentru momentele în care pare că nimeni nu te poate înțelege
Ce este doliul după pierderea unui animal de companie
Doliul este răspunsul firesc la o pierdere importantă. Atunci când un animăluț, nu pierdem doar o prezență fizică, ci o relație de atașament profund, construit zi de zi, uneori ani la rând.
Doliul poate include:
-
Tristețe profundă și plâns frecvent
-
Dor intens și sentiment de gol sufletesc
-
Vinovăție („Aș fi putut face mai mult”)
-
Furie (față de sine, față de alții sau față de viață)
-
Anxietate, neliniște
-
Amorțeală emoțională
-
Gânduri repetitive legate de despărțire
-
Dificultăți de concentrare, uitare, confuzie
-
Întrebări fără răspuns („de ce s-a întâmplat?”)
-
Oboseală accentuată, lipsă de energie
-
Tulburări de somn sau apetit
Toate acestea sunt reacții normale la o pierdere semnificativă.
De ce doare atât de mult
Legătura cu un animal de companie înseamnă:
-
acceptare necondiționată
-
prezență constantă și siguranță
-
sprijin și reglare emoțională
-
ancorare în prezent și bucuria micilor momente
-
un sentiment profund de apartenență
Din perspectiva psihoterapiei adleriene, pierderea rupe o legătură esențială de apartenență și continuitate. Nu este nimic exagerat în intensitatea durerii, ci este cât se poate de firesc să doară.
Când durerea nu este recunoscută, vorbim despre doliu nevalidat
După pierderea animăluțului, multe persoane se confruntă cu sentimentul că durerea lor nu este înțeleasă de ceilalți și suferă în tăcere. Poate și tu ai auzit replici precum:
"Era doar un animal, exagerezi"
"Lasă că îți trece"
"Ia-ți altul"
Chiar și bine intenționate, aceste mesaje pot amplifica rușinea, izolarea și suferința.
Când doliul nu este recunoscut, el este trăit în tăcere.
În psihoterapie, durerea este recunoscută, onorată și conținută.
Emoții frecvente în acest tip de doliu
-
Tristețe și dor intens
-
Iubire și recunoștință
-
Vinovăție, mai ales după eutanasiere
-
Furie
-
Teama de a uita
Nu există un mod corect sau liniar de a trăi doliul. Fiecare proces este unic.
Când este util sprijinul psihologic
Sprijinul psihologic poate fi de ajutor dacă:
-
durerea este copleșitoare
-
te simți blocat în suferință
-
vinovăția nu îți dă pace
-
simți că nimeni nu te înțelege
-
pierderea reactivează alte suferințe mai vechi
-
viața de zi cu zi devine greu de gestionat
A cere sprijin este un act de curaj și grijă față de tine.
Cum te pot însoți ca psihoterapeut adlerian
Abordarea adleriană pune accent pe:
-
sensul suferinței
-
relațiile de atașament
-
apartenență
-
reconstrucția sensului vieții după pierdere
-
continuitatea legăturii interioare
Nu grăbim procesul și nu forțăm vindecarea. Creăm un spațiu în care durerea poate fi trăită și integrată.
Nu trebuie să treci singur prin asta
Dacă simți că ai nevoie de sprijin emoțional, te invit să mă contactezi.
Dacă simți nevoia unei comunități care înțelege, te invit în grupul de Facebook ”Dincolo de curcubeu”. Poți găsi mai multe informații în secțiunea de Resurse.
Durerea ta merită ascultată și însoțită cu compasiune.