Resurse de sprijin în doliul după pierderea animalului de companie

Știu cum e să simți că o parte din sufletul tău a plecat odată cu pierderea animăluțului tău drag.

Pentru ca nimeni să nu treacă singur prin acest proces, am înființat grupul de Facebook „Dincolo de curcubeu - sprijin în doliul pentru un animal iubit”. Aici poți găsi o comunitate care înțelege, un grup cu empatie și blândețe, spațiu pentru povești despre animale, amintiri, lacrimi și vindecare.

INTRĂ ÎN GRUP

Suferința după pierderea animalului de companie ne poate face să simțim adesea confuzie sau neputință. Pentru că informațiile corecte ne pot reda uneori o parte din putere sau încredere, am creat o serie de materiale:

Broșura despre doliul după pierderea unui animal de companie

Materiale informative

Descarcă broșura dedicată pierderii unui animăluț drag

De ce

”Dincolo de curcubeu”?

Numele grupului este inspirat de o poveste care a adus alinare pentru milioane de oameni. Aceasta a fost scrisă din dor după un blănos iubit. "Podul Curcubeului" a prins viață în 1959, când o tânără de 19 ani din Scoția, Edna Clyne-Rekhy, cu inima zdrobită de pierderea câinelui ei, Major, a pus pe hârtie câteva versuri care au dăruit speranță și lumină multor suflete îndurerate.

Mai jos am tradus în română textul original:

„Dincolo, chiar înaintea cerului, este un loc numit Podul Curcubeului.
Când un animal moare, lăsând în urmă un om drag, sufletul lui ajunge acolo.
Sunt câmpuri și coline unde prietenii noștri pot alerga și se pot juca împreună.
E multă lumină, apă curată și hrană din belșug, iar zilele le sunt senine și line.

Toți cei care au fost bolnavi sau bătrâni se fac iar sănătoși și plini de putere,
toți cei care au fost răniți devin întregi și puternici,
așa cum îi știm din amintirile noastre.
Sunt fericiți, dar îi leagă un dor... fiecare a lăsat în urmă pe cineva foarte iubit.

Aleargă și se joacă împreună, dar vine o zi în care unul dintre ei se oprește.
Privește în depărtare, ochii îi lucesc, trupul îi tremură de emoție.
Deodată începe să alerge, din ce în ce mai repede, peste iarbă, până când
tu și prietenul tău iubit vă întâlniți din nou.
Vă strângeți într-o îmbrățișare care nu se mai desface niciodată.
Lacrimi și bucurie se amestecă, iar privirea lui, în care ai avut atâta încredere,
îți spune că nu a plecat niciodată cu adevărat din inima ta.

Apoi, împreună, treceți Podul Curcubeului.”
— Edna Clyne-Rekhy, 1959