Generozitate și comunitatea socială...

Un ciocănit timid la ușă, în dimineața de 1 martie. Mirată, deschid ușa și mă întâmpină un băiețel zâmbitor, care îmi urează o primăvară frumoasă și îmi întinde un mărțișor. Mi s-a părut un gest frums, i-am oferit o îmbrățișare de mulțumire, iar el a plecat voios să bată la altă ușă, să ofere încă un mărțișor.

În acea dimineață m-am tot gândit la băiețel, cum din puținul lui a ales să împartă bucurie, iar acest gând mi-a amintit de mai multe situații în care am fost surprinsă de generozitatea și căldura sufletească a unor persoane care, deși nu aveau o situație materială prea bună, dăruiau din toată inima. Cum poate, de exemplu, o bătrânică ce are o pensie minimă să facă gogoși pentru copiii de pe stradă? Există oare o explicație psihologică pentru acest comportament?

Oamenii care provin din clasa socială inferioară știu ce înseamnă să nu ai prea multe dar să apreciezi ceea ce ai, știu ce înseamnă suferința dar pot întâmpina ziua cu speranță și mai știu și cum să trăiască clipa și să se bucure de micile lucruri care le pot aduce bucurie în viață. Mediul în care trăiesc și experiențele lor i-au făcut să fie deosebit de empatici, să fie mai atenți la ceilalți, să înțeleagă compasiunea, să trăiască în momentul prezent, să aprecieze ceea ce primesc și să dăruiască cu drag la rândul lor. Condițiile de viață ale clasei sociale inferioare dau naștere la ceea ce, în psihologie, este numit „tendințe sociale cognitive contextualiste” (eng. contextualist social cognitive tendencies) - orientarea și concentrarea pe forțele externe și pe alte persoane, care influențează viața cuiva (Kraus et al, 2012).

Pe de altă parte, elita societății, prioritizează individul, pesoanele fiind mai orientate pe viitor decât pe clipa prezentă, fiind libere să-și urmărească interesele personale fără a fi atât de preocupate de costuri. Aceste persoane tind să aibă ”tendințe solipsiste” (eng. solpsistic tendencies) - o orientare individualistă către mediu, motivată de stări interne, scopuri și emoții, solipsismul fiind definit drept o ” concepție filosofică idealist-subiectivă potrivit căreia singura realitate ar fi eul, conștiința individuală, întreaga lume exterioară existând numai în această conștiință”.

Așadar, explicația provine din înțelegerea contextului social al persoanelor. Totuși, indiferent dacă provenim dintr-o pătură socială mai mult sau mai puțin favorizată, oare nu ar fi mai bine pentru noi și societate să îi tratăm pe ceilalți cu compasiune și bunătate, să fim mai generoși și să ne bucurăm de micile plăceri ale vieții?

Alfred Adler (medic și psihoterapeut austriac) vorbea despre Interesul Social - despre un sentiment al comunității, preocuparea pentru comunitate și binele ei, prin care individul își poate împlini adevăratul potențial uman. Fiecare om face parte dintr-o comunitate socială și fiecare om are nevoia de a aparține, iar sentimentul de apartenență contribuie la dezvoltarea unui sentiment de sine orientat spre propria valoare, la scopul contribuirii, relații umane pozitive, încredere și cooperare cu ceilalți.

Contribuind la binele semenilor, ne dezvoltăm încrederea în noi, curajul de a rezolva probleme și de a încerca lucruri noi, capacitatea de a ne adapta la provocările vieții și nu ne irosim energia încercând să ne dovedim valoarea sau să demonstrăm că suntem suficient de buni. Astfel, când acționăm în moduri care să contribuie la comunitatea umană, ne simțim mai împliniți și contribuim și la bunăstarea noastră psihologică.